un joc

– un articol lasat in drafts de mai bine de 10 ani, pe care m-am gandit ca ar fi totusi ok sa il postez, chiar daca s-au schimbat atat de multe de atunci si acum sunt bine 🙂 –

. . .

gânduri la insomnie. am chef să joc fazan. am să joc aici, dar altfel. fiecare paragraf va începe cu ultimul cuvânt al paragrafului precedent. scriu de pe un laptop al unei prietene, e mai mişto tastatura de la al ei, vreau şi eu asa…

mă gândesc cât de mult iubesc, dar urăsc în acelaşi timp.

timpul trece şi simt cum mă doare asta. parca mai ieri eram copil şi toată lumea era a mea. sunt fericită şi în secunda doi aş vrea să mor. nu mai pot trăi mereu pe culmi, vreau linişte.

linişte pentru că m-am săturat să îmi pară rău pentru fiecare moment de fericire şi m-am săturat să-mi amintesc numai lacrimi.

lacrimile, chiar dacă se usucă şi chiar dacă seci de ele la un moment dat, ard undeva în suflet. m-am săturat să fiu judecată şi mi-am promis că dacă va mai spune cineva orice îmi voi apăra pielea precum o fac animalele. îmi pare rău.

rău că am ajuns şi eu să vorbesc aşa. de ce fac parte şi eu din marea gloată de dezamagiţi, uitaţi, lăsaţi. de ce nu am norocul de a fi fericită?

fericită? nici macar nu ştiu ce înseamnă exact dar da, fericită, pe bune aşa, nu ca-n filme. de ce când te doare nu e nimeni să ţipe?

ţip în gând. ce sentiment mişto.

(e ciudat că ai ajuns să citeşti până aici. încă nu te-ai prins că e un post aiurea, fără scop? 🙂 mă bucur totuşi ca ai avut răbdare, mulţumesc.)

e mişto şi jocul ăsta. scriu tot ce îmi vine în minte şi nici măcar nu mă interesează ce vor zice alţii. am fost şi poate încă sunt prea puţin egoistă, mă gândesc în primul rând să le fie bine celorlalti, apoi mie. am făcut o dată invers şi a ieşit urât. de aceea am renunţat, dar mă gândesc acum că bine am facut. vreau bucurie.

bucuria celorlalţi e (în general) bucuria mea. dacă nu reuşesc să aduc mulţumire sau fericire nu pot fi fericită. n-am mai bucurat pe cineva cu adevărat de mult timp. vreau asta… vreau să pot şi vreau să schimb ceva.

ceva, orice. vreau să trăiesc şi pentru mine. să fac orice am chef şi atât cât îmi permite timpul şi banii să cumpăr orice şi să merg oriunde am chef. şi dacă îmi plac ceaiurile ce? o să cumpăr o sută de ceainice şi o mie de căni şi zece mii de sortimente. nu mai vreau să fiu judecată pentru ceva ce îmi face plăcere. m-am săturat de griji şi nu mai vreau să stau încordată o secundă. măcar o zi.

zi în care să mă iubesc numai pe mine. nu pe tine, cel/cea care mă foloseşti pentru propriile dorinţe trecătoare. pe mine, căci rar eu mă voi inşela, dezamăgi sau uita.

uită şi tu de mine o zi şi ne vedem după. vreau să-mi fie dor, să nu mă mai simt atât de plictisită şi sătula de tot. I need my space. şi ce o fi fost în capul meu să scriu aici atâtea gânduri personale? eu care pledam pentru respectarea intimităţii, şi fuck facebook şi twitter. nu ştiu. pur şi simplu aşa am simţit nevoia.

nevoia mea e să-mi mulţumesc sufletul. asta fu prima chestie. să vorbesc mult şi aiurea şi să scriu tot ce-mi trece prin cap în momentul ăsta.. continui să scriu pentru că vreau să închei paragraful cu un cuvânt a cărui ultime litere să nu poată forma alt cuvânt, dacă tot am jucat fake fazan, măcar să-l închei cum trebuie. nu găsesc. mi-e somn.

a, uite că a mers. so, the end. 🙂

I.D.M.