amintiri din copilarie (3)

Îmi plac foarte mult pisicile. Le ador, dar din păcate nu pot ţine una în casă din motive medicale. Însă ori de cîte ori se ivea vreo ocazie, mă jucam cu ele, le mai luam in casă să le hrănesc sau să le mângâi puţin. Pe scara blocului unde locuiesc ai mei, mereu gasesti pisici care mai umblă. Pisicile sunt ale unor vecini, care le mai lasă să se plimbe de plictiseală. Mereu mai “furam” câte una şi o “sechestram” în apartament, măcar puţin.

Acum mai mulți ani, când am ajuns acasă, vecina de la 3 cu pisica, mergeau la asociaţie să plătească minunata întreţinere. Pisica a zburat efectiv la mine în casă, prin uşa întredeschisă. De obicei eu luam pisicile vecinilor în casă când eram singură, ca se criza mama. Acu, dacă pisica intrase singură, ce era să-i fac? N-a zis nimic mama, râdea de mine cum umblu după mâţă prin casă cu aparatul foto.

Dar dacă nu ai mâţă, nu ştii cum să te porţi cu ea, nu ştii ce să faci ori ce să nu faci prin casă dacă există şi ea. Aşa că mama s-a gândit să aerisească bucătăria, neştiind ce avea să urmeze. Ei bine, în secunda doi mâţa vecinei mi-a făcut cea mai mare bucurie – a sărit pe geam. Nici nu am apucat să mă dumiresc bine, că mâţa şi sărise.

L-am spurcat eu multă vreme pe vecinul de sub mine, că nu mă lăsa să copilăresc liniştită în vremurile pe când eram mică şi nebună şi dădeam muzica la maxim ori tropăiam prin casă, eram sătulă de bătutul lui în ţeavă. Acum, Dumnezeu să-i dea sănătate şi zile multe, căci mâţa asta a scăpat cu viaţă datorită paravanului de deasupra apartamentului lui. Săraca s-a oprit în el, nu a căzut de tot. Dacă nu era să fie paravanul, salut mâţă.

Bine, ulterior, după ce am prins-o ca să o trag în casă, s-a speriat şi s-a băgat după aerul condiţionat şi şi-a prins ghearele în furtunurile de pe acolo. Eu mă ţineam de mâţă, jumate ieşită afară pe geam, julită bine de pereţii blocului, mâţa se ţinea de furtun, maicămea din casă mă ţinea pe mine, să nu sar eu de pe bloc în loc de mâţă. Nu ştiu ce-au zis cei de vis-a-vis dacă au prins momentul, poate credeau că vreau să mă sinucid. 😀

Evident că nu i-am povestit nimic vecinei, n-avea rost să supăr femeia. Am fost extrem de fericită că am reuşit să salvez pisica. Şi pisica era fericită, căci după ce am tras-o în casă şi i-am dat drumul pe jos, a început să sară şi să se frece de mine în acelaşi timp. Îmi mulţumea probabil, a fost tare sweet momentul. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *