nu suntem niciodata atat de fericiti pe cat sperasem, nici atat de nefericiti pe cat credeam.
speranta, desi mincinoasa de cele mai multe ori, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum mai placut.
cand visele noastre sunt distruse de un vant puternic, fara speranta de a invia…ar trebui sa fim mai porniti sa ne imaginam cum ar fi fost daca ele ar fi fost lasate sa infloreasca.
si totusi nu, durerea oboseste. vanturile nu sufla mereu cu aceeasi putere si norocul are mereu un sfarsit. totul trece, totul se schimba. insa cei ce au sufletul intreg gasesc mereu un motiv de speranta,
caci intr-o inima plina de deziluzii nu mai incap alte emotii. cei ce nu mai pot spera, sunt lasi.
nu ar trebui sa intoarcem din lasitate spatele zilei de maine. dincolo de disperare trebuie sa gasim un motiv de a spera in mai bine, de a merge drept inainte.
… de cealalta parte a tunelului, e lumina.
“Dati-mi o speranta si voi construi un univers.” [Aldous Huxley]
I. D. M.
Leave a Reply