Confucius spunea ca se iartă totul celui ce nu-si iarta nimic.
de ar fi asa, ar fi convenabil sa ne consideram toti pe noi insine niste nenorociți.
greselile nu sunt un păcat, ele sunt omenesti. însă a merge inainte pe un drum atunci cand stii ca e un drum gresit e o adevarata tragedie, caci urmarea celei dintai greseli da nastere altora noi…
o nenorocire venita din propriile noastre greseli e tot atat de fatala ca si una venita din senin, dar iluzia liberului-arbitru ne face sa suferim mai mult pentru cea dintai pentru ca ni se pare ca am fi putut-o evita.
din păcate, nu traim de ajuns incat sa tragem vreun folos din urma greselilor noastre. le facem tot restul vietii si tot ce putem face, gresind mereu, e sa murim indreptati.
“Vine o vreme cand descoperi ca esti vulnerabil, si atunci erorile te imbie ca o ameteala .” [Antoine de Saint-Exupery]
I. D. M.
Leave a Reply